TODO: Titlu

Pentru că nu am energia necesară să fac (încă) un răspuns video pentru Podcastul de Filosofie, m-am gândit să răspund în scris.

Podcastul de Filosofie mi-a scris un comentariu la ultimul meu video, Ce înseamnă LGBT?. În cazul în care nu l-ați văzut, conține definiții şi câteva informații despre lesbiene, gay, bisexuali, şi persoane transgender.

Comentariul începe aşa:

Foarte bun videoclipul! O mică observație despre formă, mai degrabă decât conținut. Atunci când spui ”Pur și simplu suntem femei”, chiar dacă asta e o afirmație pe care eu am învățat să o înțeleg și să o accept,

Ştim ce URMEAză, nu? Este foarte previzibil că urmează un "dar" (implicit):

[dar] mi se pare că apar aici exact caracteristicile unui power move, genul de power move de care comunitatea trans acuză restul societății (sau părțile ei mai dă dreapta așa) că o practică.

De ce ajungem tot timpul în acelaşi punct când avem discuții de genul acesta? De ce insistă centriştii să caute calea de mijloc? SĂ legitimizeze în mod egal ambele "păreri"?

Pentru că este exact acelaşi lucru să spui ceva despre tine şi să spui ceva despre altcineva. Mai ales când vine vorba despre identitatea personală.

Şi ca să fiu explicitĂ, argumentul pare a fi cĂ dacĂ eu ca femeie trans spun eu sunt pur şi simplu o femeie, este ca şi cum un transfob ar spune despre mine că eu sunt pur şi simplu un bărbat.

Deci dincolo de adevărul ei, fraza ”Eu sunt pur și simplu o femeie” este echivalentă cu fraza ”Tu ești pur și simplu un bărbat”. Prin inserția acestui „pur și simplu”, părțile se izolează și discută ca cși cum claim-ul opus nu ar exista sau ar fi atât de nejustificat ori ridicol încât să nu merite luat în seamă. Și putem testa această analiză: Nu-i așa că dacă cineva face un videoclip și zice ”Femeile trans pur și simplu sunt bărbați” îl vom acuza împreună (și pe bună dreptate!) de transfobie? Și asta chiar dacă acea persoană s-ar putea apăra prin a spune că, pentru el sau ea, genul e dat în parte de capacitatea de a face copii sau de a menstrua sau mai știu eu ce. Repet, nu vreau să zic că un principiu sau altul trebuie să domine discuția. Vreau doar să zic că, deși pare o inserție nevinovată, acel „pur și simplu” poate fi interpretat drept power move, adică drept negare a existenței (identității?) celor pentru care lucrurile nu sunt chiar atât de pure și chiar atât de simple.